Vă mai amintiţi oare muzica anilor '90 ?
Era vară prin '98. Eram copil. Mă întâlneam cu prietenele şi împreună făceam "coregrafia" pieselor lor. Le imitam. Nu le judecam versurile, nu ne păsa prea mult de profunzimea sau de logica lor... Mergeam în excursii...- mereu mergeam în excursii...- Ne adunam lângă cel mai mare foc de tabără pe care l-am văzut vreodată. În jurul acelui microfon al camerei video...şi cântam despre vară, despre mare. Învăţam cântecul pe de rost.
Adolescenţa se pregăteşte să păşească în viaţa noastră, se simte asta...suntem... mari...se leagă noi prietenii, se bârfeşte între fete despre "tipul ăla de pe mIRC"...se râde mult...trecem apoi la discuţii serioase - căutăm rezolvările problemelor de amor -...dansurile continuă...
Parcă nu mai gândim mereu la fel...vedem, tot mai aproape, începutul de drum...ne temem şi încercăm să stăm strâns îmbrăţişaţi...închidem ochii - o clipă - păşim.
...ai plecat, macho man...
Plutea atunci dorinţa libertăţii depline, dorinţa afirmării. Desoperirea puterii de a spune ceea ce gândeşti. Cred ca asta a creat avalanşa de noi trupe, de tineri artişti, mai mult sau mai puţin...după judecata actuală. Acum îmi sunt dragi...da, toate versurile alea golite de sens, dar pline de amintiri...
Hai să dansăm...!
Era vară prin '98. Eram copil. Mă întâlneam cu prietenele şi împreună făceam "coregrafia" pieselor lor. Le imitam. Nu le judecam versurile, nu ne păsa prea mult de profunzimea sau de logica lor... Mergeam în excursii...- mereu mergeam în excursii...- Ne adunam lângă cel mai mare foc de tabără pe care l-am văzut vreodată. În jurul acelui microfon al camerei video...şi cântam despre vară, despre mare. Învăţam cântecul pe de rost.
Adolescenţa se pregăteşte să păşească în viaţa noastră, se simte asta...suntem... mari...se leagă noi prietenii, se bârfeşte între fete despre "tipul ăla de pe mIRC"...se râde mult...trecem apoi la discuţii serioase - căutăm rezolvările problemelor de amor -...dansurile continuă...
Parcă nu mai gândim mereu la fel...vedem, tot mai aproape, începutul de drum...ne temem şi încercăm să stăm strâns îmbrăţişaţi...închidem ochii - o clipă - păşim.
...ai plecat, macho man...
Plutea atunci dorinţa libertăţii depline, dorinţa afirmării. Desoperirea puterii de a spune ceea ce gândeşti. Cred ca asta a creat avalanşa de noi trupe, de tineri artişti, mai mult sau mai puţin...după judecata actuală. Acum îmi sunt dragi...da, toate versurile alea golite de sens, dar pline de amintiri...
Hai să dansăm...!
4 comentarii:
ai revenit :) ma bucur ! „un meduz si o meduza stau pe planja buza-n buza” mult timp mi-a ramas in minte. as vrea sa fiu din nou acel copil din gandul tau...
unde esti ?! :)
aici...aici sunt...
hai sa fim copii...mici, mici de tot..
daa ! hai, te roog :) sa fim din nou acei inocenti care zambim atunci cand facem ochisori...
Trimiteți un comentariu