In cazul fericit... Tramvaiul...fascinant vehicul! Imi lasa mereu impresia ca traieste pe doua cercuri concentrice, foarte apropiate unul de altul, a caror lungime o parcurge aproape neincetat. Se opreste uneori, sa se odihneasca, pentru ca, mai apoi, sa apara saltaret la orizont, aducand bucurie in inimile oamenilor din staia in care se afla si, cel mai adesea si celor din urmatoarele doua. Pentru ca apoi are alt program. Sa se alature incalcelii de masini care-i calca teritoriul si sa stea. Sa stea. Si, apoi...sa stea. Dupa indelungi dispute poluante fonic, se iveste victorios din claia de vehicule...
Spiritul meu de observatie, matinal, a studiat perioada de randament maxim a Tramvaiului...de fapt, singura in care acesta pare sa fie treaz: 5:30 AM- 6:30 AM...And then we wait.
Tramvaiul si-a facut datoria...interminabil...si cobor. Si urc...si merg.Insesizabil. "Urmeaza statia Piata Victoriei cu peronul pe partea dreapta". Ma trezesc. Din nou.
Petale rubinii plutesc usor in jurul meu...totul e calm...Deodata, o suflare de vant scutura copacii si ninge si ploua acum cu petale aurii, petale ruginii...un joc nebun, un dans le arunca si le invarteste in vartejul de culoare si apoi le lasa. Care vant...? Si funzele zboara asimptotic atingand cel mult varful firelor de iarba...si apoi mai departe...
Aer clar, dimineata rece...Pictura. Verdele nenatural, crud , contrastand puternic cu ciocolata umeda in care traieste, imi da impresia ca asist la un proces de descompunere a totului din TOT. Ca undeva, nu departe de mine, o sfera gazoasa, cand cenusie, cand de un alb-laptos orbitor, se consuma pe ea insasi, emanand aburii grei care sa pierd apoi in intreaga materie...Pictura...
E ireal si simt ca exist doar acolo, incrustata in irizatiile pielii mele si in literele de smoala ce iriga paginile basmului din mine...
-VA URMA-
Spiritul meu de observatie, matinal, a studiat perioada de randament maxim a Tramvaiului...de fapt, singura in care acesta pare sa fie treaz: 5:30 AM- 6:30 AM...And then we wait.
Tramvaiul si-a facut datoria...interminabil...si cobor. Si urc...si merg.Insesizabil. "Urmeaza statia Piata Victoriei cu peronul pe partea dreapta". Ma trezesc. Din nou.
Petale rubinii plutesc usor in jurul meu...totul e calm...Deodata, o suflare de vant scutura copacii si ninge si ploua acum cu petale aurii, petale ruginii...un joc nebun, un dans le arunca si le invarteste in vartejul de culoare si apoi le lasa. Care vant...? Si funzele zboara asimptotic atingand cel mult varful firelor de iarba...si apoi mai departe...
Aer clar, dimineata rece...Pictura. Verdele nenatural, crud , contrastand puternic cu ciocolata umeda in care traieste, imi da impresia ca asist la un proces de descompunere a totului din TOT. Ca undeva, nu departe de mine, o sfera gazoasa, cand cenusie, cand de un alb-laptos orbitor, se consuma pe ea insasi, emanand aburii grei care sa pierd apoi in intreaga materie...Pictura...
E ireal si simt ca exist doar acolo, incrustata in irizatiile pielii mele si in literele de smoala ce iriga paginile basmului din mine...
-VA URMA-
2 comentarii:
ala e metro :)
Cum zici tu vecine...:P
Trimiteți un comentariu